Connect with us

LIFE

Director nou la Muzeul Judeţean Olt

Publicat

în

LIFE

Conacul din Olt transformat în centru educațional pentru comunitatea locală

Publicat

în

Fundaţia Pro Patrimonio și UiPath Foundation anunță continuarea și în 2021 a programului „Academia de Muzică şi Educaţie pentru Copii” derulat în comunităţile din jurul Casei George Enescu din Mihăileni, monument istoric din judeţul Botoşani, precum şi inițierea unui proiect nou, „Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” – monument istoric din judeţul Olt.

În  2021, parteneriatul între cele două organizații va fi extins în județul Olt, în comunitățile din împrejurimile Conacului Neamţu de la Olari. Astfel, vor fi organizate ateliere de educaţie non-formală pentru copiii din Olari, în cadrul proiectului „Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” şi va fi reluat șantierul de restaurare a conacului, întrerupt anul trecut.

„Greutăţile au fost învinse. Acţiunea care a fost începută anul trecut a depăşit dificultăţile date de pandemie. Soluţiile s-au verificat în timp, au satisfăcut dorinţele fundaţiei şi au încântat beneficiarii, copiii din comunitate. Datorită rezultatelor bune de-o parte şi de alta, printr-o analiză judicioasă, o nouă intervenţie se porneşte într-o altă zonă, cu probleme specifice sudului României, cum este cea de la Olari. Pornim de la micro-zona de iradiere geografică și socio-culturală a monumentului și extindem strategia către macro-explorarea și re-descoperirea teritoriului. Încercăm să reconstruim teritorii, să coagulăm comunități, să le cartăm resursele, să experimentăm responsabil. Ne-am adaptat şi mergem mai departe în cele două comunităţi cu abordări specifice fiecăreia în parte.” a declarat Şerban Sturdza, Preşedinte Fundaţia Pro Patrimonio.

 

Print Friendly, PDF & Email
Citește mai mult

LIFE

Tradiţii, superstiţii şi legende de Sărbătoarea celor 40 de mucenici

Publicat

în

Pe 9 martie, creştinii îi sărbătoresc pe cei 40 de mucenici, zi în care femeile, după ce ies de la biserica, dau de pomană, pentru sufletul morţilor, mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui.

La români, notează rtv.net, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi este prilejul multor obiceiuri frumoase, creştine. Pentru că recolta să fie îmbelşugată, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, semn al rodirii.

În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ograda şi din casă, i se da foc, iar tinerii sar peste el, că să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşă este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădina.

În unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul că oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pământ că să între gerul şi să iasă căldură.

În Bucovina, oamenii şi în special tinerii fac câte o mătanie pentru fiecare sfânt, sau, după cum spun unii, chiar câte 40 de mătănii pentru fiecare sfânt. Tot în Bucovina există obiceiul că în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peste. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănânci 40 de peştişori sau chitici.

Tradiţia celor 40 sau 44 de pahare de vin: În această zi se obişnuieşte că bărbaţii să încerce să bea 40 sau 44 de pahare de vin. Se spune că cine reuşeşte să ducă la bun sfârşit acest obicei, va fi sănătos tot anul. De altfel, atât adulţii, cât şi copiii, trebuie să guste atât din mucenici, cât şi un pic de vin, simbol al sângelui sfinţilor sacrificaţi.

De Mucenici nu se lucrează: În tradiţia populară se spune că, dacă vrei să fii sănătos tot anul, nu trebuie să munceşti în această zi, altminteri vei fi pedepsit de sfinţi cu 40 de săptămâni de boală.

Ziua în care se împarte pomană adormiţilor. O prăznuire ce aduce aminte de sufletele adormiţilor, pe 9 martie se împart mucenici, dar şi alte alimente.

Vremea dinaintea şi din ziua mucenicilor ne arată cum va fi vara. Astfel, se spune că, dacă va tună înainte de 9 martie, vara va fi una ploioasă, şi nu foarte îmbelşugată. În cazul în care va tună chiar în ziua de mucenici, vara va fi una bogată şi călduroasă. O altă superstiţie spune că ploaia din această zi anunţă o vreme similară şi pentru ziua de Paşte. Zăpadă sau ploaia care cade de Mucenici are puteri vindecătoare pentru durerile de ochi sau cap.

„Focurile de Măcinici” – o tradiţie ce există încă în mediul rural. Pentru a purifică gospodăria sau câmpurile, sătenii dau foc uscaciunilor. Se crede că fumul şi focul au rolul de a curată şi purifică mediul, de la casă şi familie, până la animalele din gospodărie. Cenuşă rămasă este şi ea împrăştiată în curte pentru a alungă relele.

Legendă spune că cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului român păgân Licinius. Trei dintre ei erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor, însă au fost siliţi să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.

Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apă lacului s-a încălzit, gheaţă s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere.

După trei zile, episcopul Petru din acea cetate a mers noaptea pe malul râului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încât puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat până în ziua de astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţară noastră, în câteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.

Print Friendly, PDF & Email
Citește mai mult

LIFE

Fondatorul trupei Cargo, Adi Bărar, a murit. Artistul era infectat cu COVID-19

Publicat

în

Chitaristul şi compozitorul Adi Bărar, fondator al trupei rock Cargo, a murit luni, la vârsta de 61 de ani, potrivit unui anunţ făcut pe pagina de Facebook a grupului timişorean.

„Aşa intens cum a trăit toată viaţa pe scenă, alături de public, înconjurat de gândurile voastre bune, aşa a luptat până azi! Dumnezeu să te odihnească, Adi Barar! 15.01.1960 – 08.03.2021”.

În mesaj au fost adăugate şi versurile: „Şi de-o fi şi eu să mor/ Nu vreau să vă întristaţi!/ Să cântaţi şi să jucaţi, până în zori… / Şi dacă din când în când/ O să mă primiţi în gând/ Voi fi aproape de voi!”.

Pe 25 februarie a fost anunţat că liderul şi fondatorul formaţiei rock Cargo a fost confirmat cu Covid-19 şi internat în stare gravă pe Secţia ATI a Spitalului Judeţean Timişoara, potrivit News.ro. El avea şi unele afecţiuni mai vechi.

Cargo a fost înfiinţată în Timişoara, în 1985, în formula: Adi Bărar (chitară), Carol Bleich (baterie), Tavi Iepan (chitară), Tibi Gajdo (bas), Dinel Tollea (clape) şi Nae Tarnotzi (voce). După mai multe schimbări de componenţă, Leo Iorga a fost cooptat ca solist. El a făcut parte din trupă până în 1989, an în care Ovidiu Ioncu, poreclit “Kempes“, a câştigat concursul organizat pentru postul de solist.

În 1992, Cargo a lansat albumul de debut, „Povestiri din gară”, care cuprinde nouă piese. Componenţa trupei a suferit, în continuare, modificări. În 1995, a apărut al doilea material discografic – „Destin”. La puţin timp după lansare, Kempes a avut un accident de motocicletă, în care a fost rănit grav. Recuperarea lui a fost lungă şi anevoioasă, însă a revenit pe scenă alături de trupă, fiind acompaniat de vocea lui Adrian Igrişan (poreclit “Baciul”). În 1998, grupul a lansat albumul „Ziua vrăjitoarelor” şi o broşură intitulată „Jurnal de bord”, care cuprinde textele tuturor cântecelor şi biografia oficială a trupei. În 2002, Ovidiu Ioncu “Kempes” a plecat în Australia, vocea principală fiind preluată de Adrian Igrişan. Doi ani mai târziu, în decembrie 2004, Cargo a lansat albumul „Spiritus Sanctus”, urmat, în 2007, de „XXII”, care include cele mai cunoscute piese ale trupei, înregistrate de data aceasta cu Igrişan.

În 2015, membrii trupei Cargo au primit Ordinul Cultural în Grad de Cavaler de la preşedintele Klaus Iohannis – „pentru contribuţia deosebită la promovarea muzicii rock în România şi îmbogăţirea patrimoniului acestui gen muzical” – şi au devenit cetăţeni de onoare ai oraşului Timişoara.

Din grup mai fac parte Adrian „Baciu” Igrişan (voce/ chitară), Tavi Pilan (tobe), Ionuţ Cârjă (clape) şi Alin Achim (bas).

Print Friendly, PDF & Email
Citește mai mult
Advertisement

Toate ştirile pe Facebook

Trending

Proiect co-finanțat din Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Finanțat prin Proiectul „Dezvoltare antreprenorială în sprijinul comunității din regiunea Sud-Vest Oltenia" (POCU/82/3/7/107279)
Copyright © 2021 JFK Media&More.