Pe 9 martie, creştinii îi sărbătoresc pe cei 40 de mucenici, zi în care femeile, după ce ies de la biserica, dau de pomană, pentru sufletul morţilor, mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui.
La români, notează rtv.net, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi este prilejul multor obiceiuri frumoase, creştine. Pentru că recolta să fie îmbelşugată, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, semn al rodirii.
În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ograda şi din casă, i se da foc, iar tinerii sar peste el, că să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşă este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădina.
În unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul că oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pământ că să între gerul şi să iasă căldură.
În Bucovina, oamenii şi în special tinerii fac câte o mătanie pentru fiecare sfânt, sau, după cum spun unii, chiar câte 40 de mătănii pentru fiecare sfânt. Tot în Bucovina există obiceiul că în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peste. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănânci 40 de peştişori sau chitici.
Tradiţia celor 40 sau 44 de pahare de vin: În această zi se obişnuieşte că bărbaţii să încerce să bea 40 sau 44 de pahare de vin. Se spune că cine reuşeşte să ducă la bun sfârşit acest obicei, va fi sănătos tot anul. De altfel, atât adulţii, cât şi copiii, trebuie să guste atât din mucenici, cât şi un pic de vin, simbol al sângelui sfinţilor sacrificaţi.
De Mucenici nu se lucrează: În tradiţia populară se spune că, dacă vrei să fii sănătos tot anul, nu trebuie să munceşti în această zi, altminteri vei fi pedepsit de sfinţi cu 40 de săptămâni de boală.
Ziua în care se împarte pomană adormiţilor. O prăznuire ce aduce aminte de sufletele adormiţilor, pe 9 martie se împart mucenici, dar şi alte alimente.
Vremea dinaintea şi din ziua mucenicilor ne arată cum va fi vara. Astfel, se spune că, dacă va tună înainte de 9 martie, vara va fi una ploioasă, şi nu foarte îmbelşugată. În cazul în care va tună chiar în ziua de mucenici, vara va fi una bogată şi călduroasă. O altă superstiţie spune că ploaia din această zi anunţă o vreme similară şi pentru ziua de Paşte. Zăpadă sau ploaia care cade de Mucenici are puteri vindecătoare pentru durerile de ochi sau cap.
„Focurile de Măcinici” – o tradiţie ce există încă în mediul rural. Pentru a purifică gospodăria sau câmpurile, sătenii dau foc uscaciunilor. Se crede că fumul şi focul au rolul de a curată şi purifică mediul, de la casă şi familie, până la animalele din gospodărie. Cenuşă rămasă este şi ea împrăştiată în curte pentru a alungă relele.
Legendă spune că cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului român păgân Licinius. Trei dintre ei erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor, însă au fost siliţi să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.
Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apă lacului s-a încălzit, gheaţă s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere.
După trei zile, episcopul Petru din acea cetate a mers noaptea pe malul râului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încât puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat până în ziua de astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţară noastră, în câteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.
